hm...

chiar daca eu vreau imposibilul adica sa fiu cu tine .. nu stiu ce se va intampla . Intotdeauna am crezut ca nu exista ceva imposibil , intotdeauna am crezut ca eu fac totul posibil , ca eu transform din nimic in ceva mai bine , ca eu pot iubi orice .... dar azi ma intreb daca e asa si incerc sa caut raspunsuri... sunt multe ganduri care nu ma lasa sa cred si sa ajung la un punct . acum mi-e frig si sunt satula de atatia oameni din jurul meu... as vrea daca s-ar putea sa stau ascunsa intr-un loc sa nu fiu vazuta de nimeni, sa stau sa ascult oameni , sa ascult ce spun , sa stau sa ii privesc si sa inteleg .... as vrea sa fie posibil dar eu am in cap numai imposibilul ...
sunt numai eu aici in golul acesta , in timpul acesta in care aud clipele calcandu-se intre ele .. .
...ma gandesc in urma la noi la cum ne-am cunoscut si cred ca lucrurile ne-au facut sa ne dam seama ca chiar traim ... de atatea ori stateam si incercam sa privesc cum respiri, cum vorbesti si cum visezi si din toate acestea nu am ramas dect cu gandul ca nu mai esti... mi-e dor de tine , mi-e dor de zilele impreuna cand radeam din nimicuri, mi-e dor de atingerea ta tarzie si acum ma ingheata toate si nu mai pot fi aceeasi ... iar noi nu mai traim ...