.. nu e asa importanta ...., cat e important sa te gasesti cu celalalt. Daca l-ai gasit, totul merge de la sine, e un drum neted inainte, chiar daca are suisuri si coborasuri.
...Marea intelepciune este sa separi patima, pasiunea de la inceput, de marea iubire. Sa treci de momentul in care vezi totul frumos si roz: "Vai, si tie iti place asta? Extraordinar! Parca vorbesti cu cuvintele mele. Mi se pare ca ne cunoastem de atata vreme! Si tie iti place mamaliguta cu branza? Vai, cu tine as putea sa traiesc toata viata!". Hahaha! Cred ca dragostea adevarata e mai mult de atat.
...Convietuirea sub acelasi acoperis poate chiar sa distruga o relatie. Dupa ce se traseaza linia aceea, gata, suntem casatoriti, exact lucrurile care pareau frumoase la inceput pot deveni dusmani. La inceput, oamenii isi arata varianta publicitara, cu tot ce au mai bun, mai frumos. Dar apoi, mai ales in conditiile astea destul de lipsite de poezie de la bloc, pragmatismul si frecusurile cotidiene aduc aproape de zero starea de gratie si tot ce ai cladit la inceput. Si atunci tine de inteligenta si vointa celor doi. Important e sa vrei sincer, nu sa-ti propui inversunat. Nu poti lasa totul la voia intamplarii. Dar trebuie sa ai grija sa ramai cea care esti in realitate, cea pe care barbatul respectiv a cunoscut-o si apreciat-o.
.... Sigur ca omul evolueaza, cu totii evoluam. Eu imi doresc sa pot evolua alaturi de celalalt, sa avem teluri comune, pastrand personalitatea si individualitatea fiecaruia. Proiectele comune fac din cei doi o echipa, iar o echipa e totdeauna mai puternica decat individul. Cand spun proiecte, ma gandesc de la cele pentru viata pana la cele minore, cum ar fi sa faca un piure impreuna. E mai frumos asa. Chiar daca intr-o zi il face doar unul, ca i-a venit randul la bucatarie, celalalt sa stie sa faca in asa fel incat sa ramana prezent cu o gluma buna, cu o povestioara, cu un giumbusluc. Sa simti ca inima lui e acolo, langa a ta, ca exista inca acea complicitate si piure-ul e facut "impreuna". Si toate astea natural, fara crispare, fara sa-ti propui. E simplu sa spun toate lucrurile astea acum, dupa ce le-am trait. Dar e foarte greu in timp ce esti in miezul lor. Poate nici nu exista ce-mi imaginez eu.
....Eu cred ca atunci cand iubim, vrem cu totii sa stam cu celalalt impreuna toata viata. Asta e tot farmecul. Casnicia trebuie cladita pe niste sentimente mai profunde decat falfairile de gene de la inceput, altfel risca sa fie un balon de sapun care se sparge brusc. Iubirea nu ajunge, trebuie sadita pe o paturica de prietenie. Si mai e nevoie de un pic de umor, de o intelegere hazlie a lucrurilor. Sa fii relaxat, sa ai o privire sugubeata, sa nu te iei in serios prea tare, ca atunci poti trece mai usor peste unele momente de cumpana. Mai e nevoie si de multa toleranta, caci suntem cu totii numai greseli, care ies la iveala de cum ne mutam impreuna.
....Dragostea moare pentru ca n-au vrut amandoi la fel de tare la inceput. Unul s-a luat cu valul. Nimic nu poate sa mearga daca nu vor amandoi cu adevarat. Dar cred ca se poate si ca dragostea sa nu moara. Sunt oameni care par ca nu se inteleg si de fapt ei se iubesc foarte tare. Sunt oameni care se despart si continua sa se iubeasca. De altfel, eu cred ca legaturile de dragoste nu se vindeca cu adevarat niciodata. De aia e bine sa fii atent cand te apropii si hotarasti sa te implici, cand iei in maini destinul unei relatii. Trebuie sa ai grija, pentru ca urmele lanturilor care v-au legat candva te urmaresc toata viata.
....Da! Da! Raspunsul este da! Femeile s-au schimbat, societatea s-a schimbat, dar barbatii nu si-au actualizat mentalitatea, mare parte din ei gandesc cum gandeau pe vremuri. Putine sunt mamele care isi educa baietii sa inteleaga ca rolul lor s-a schimbat, ca trebuie sa trateze egal femeia. E galant ca barbatul sa plateasca la restaurant, dar azi, si femeia castiga mult si pot plati cu randul. Suntem in 2008, cheia sta in a intelege ca societatea nu sta pe loc. Cand eram noi mici, credeam ca in 2000 vom avea farfurii zburatoare. N-avem inca farfurii zburatoare, dar macar mentalitatea sa fie in ton cu ele, cu ce se intampla de fapt. Din pacate, inertia e foarte mare. Si femeia e cea mai dezavantajata. Inainte, daca faceai mancare buna, coseai frumos si mai aratai si cat de cat bine, totul era simplu. Dar acum, nu mai stii ce sa vrei. Ai vrea copii, dar trebuie sa tii si de cariera, ai vrea casatorie, dar nu poti sta la cratita. Ai vrea sa ai si banii tai, ca toate colegele sunt independente, au masinile lor, nu mai circula cu a sotului! E presiunea societatii. In plus, femeile de azi sunt mai inteligente, au citit, sunt educate, vor sa lase si altceva in urma lor, nu doar copii. Si raman chinuite, daca nu au intelegerea si suportul barbatului.
....Exista, sigur, si aici riscul sa-ti placa prea tare singuratatea, sa nu-ti mai vina sa renunti la placerile si libertatile pe care le-ai dobandit singur, pentru a te adapta unui individ care poate nu-ti este "folositor". Trebuie sa ai bagare de seama, sa stii sa renunti la ele, pentru cine merita, pentru un om pe care sa-l inspiri si sa te inspire, alaturi de care sa evoluezi chiar mai bine decat ai evolua singura. Eu imi doresc, totusi, fericirea in doi, dar fara sa fiu obsedata de asta. Cred ca Dumnezeu iti da ce-ti trebuie cand iti trebuie. Daca nu-ti da, este pentru ca n-ai nevoie de asta sau nu asta e menirea ta.
