tot ce se intampla

ce poate defini mai simplu faptul ca te-ai saturat ....e ca ti se face o scarba si o lehamite de tot ce se intampla ... ca tot ce se zice e in van si se spune in gol , ca desi incercam sa fim umani suntem mai degraba inumani si spunem ca suntem oameni .... atatea vorbe irosite pentru ce ? .. pentru ce ?... cand nu ne ajuta decat sa ne dispretuim mai mult si sa ne uram .. ma tot intreb de ce si atunci cand vrei sa faci bine iese totul invers decat ai vrea ... si ce e mai bine sa faci sa stai pe margine si sa nu te bagi sau sa intri in hora?? mai gandeste-te la asta ....

doar tu ...

doar tu ... scrii pe nisipul ud, doar tu alegi sa aduni o scoica de pe nisip decat din apa, doar tu pierzi vremea razand la soare, doar tu alergi si mergi aiurea printre taverne si carciumi , doar tu.. . prinzi razele intre degete si te joci cu ele precum firele de matase argintii... doar tu cresti ... doar tu canti....doar tu razi aiurea ...

poveste din sighisoara ....

sighisoara 28- 29 iulie ...

pe un ...

.... drum

prin praful cetatii ...



incotro.....?????

aici sus ??

in ce parte ????




ce cald e si ce buna ar fi niste apa rece ...

mai e un pic de lumina ...



s-a facut tarziu ...

felinarul din piata ratustelor

freddy... unde-i freddy , nu e freddy

duba.. unde-i duba, nu e duba....

ne vom intoarce ......

verde

este dimineata si roua se scurge incet de pe iarba , picaturile se lovesc de pamantul ud si una din ele se imprastie pe spinarea unui bondar verde in sclipiri de raze. soarele deschide ziua cu un zambet din adanc .. si patrunde tot mai adanc in fiinta ...

sa visezi cu licurici ...

sa visezi si stelele sa straluceasca deasupra ta, sa stai in iarba care se urca semeata inspre cer, sa simti mirosul ei dupa ploaie si cand e udata de roua , sa simti cum un fir de iarba tantos te inteapa in obraz, sa zambesti cand mamaruta cea mica isi ia zborul de pe varful nasului tau ... sa visezi carul mare cu stele picurand in jurul lui .. si sa adormi in adierea vantului de vara ... iar licuricii sa zboare usor deasupra ta...

da , nu....

ar fi putin , sau ar fi mult daca as spune nu , sau daca as spune da, sau oricum e da , nu , nu , da , prea mult da sau prea mult nu, prea putin nu, prea putin da ... nici da , nici nu .... nu e nici nu , nu e nici da , sau e da sau e nu
nu poate fi nu.....
trebuie sa fie da

un sunet se aude de nu stiu unde , din ce in ce mai tare, e sunetul care imi bate in piept, ma intreb de ce se mai aude cand eu sunt mort deja, imi prind mainile moarte de piatra rece de langa mine , simt ca raceala imi patrunde in vene si ajunge in piept, atunci din nou suflu imi piere si durerea plesneste in mine , picura in vene precum mercurul , si imi lasa dare adanci in mine.
fruntea mi se pleaca din ce in ce mai tare , si mainile imi cad pe langa corpul rece. vantul bate si ridica praful si frunzele de langa mine , le atinge de mine si apoi le ridica in vazduh ... iar eu raman pe pamantul ud si rece ...

daca vrei ...

daca vrei gandul sa mi-l asculti
lasa-ma sa cant
daca vrei de mine sa uiti
lasa-ma sa plec
daca vrei sa ard
lasa-ma sa vad lumina
daca vrei sa zbor
lasa-mi aripile
daca vrei sa vin
lasa-mi praful din drum.

albastru

ma inec in albastru marii si a ochilor tai

acum...

acum nu-mi mai doresc nimic
am trait... zile de vara
in care caldura ma inabusea
si-mi placea sa stau
sa simt cum
vantul incearca
sa raceasca betonul prea incins
din starda
sa stau intr-un hamac
in care sa uit de mine
si somnul sa ma ingane
din toate colturile...
iar caldura sa se ridice din pamntul
ud de la roua ...

am sa ...

am sa uit multe de fapt am uitat atatea .... si acum nu mai conteaza , nu a mai contat poate nici atunci
stiu ca ceea ce nu voi uita vreodata sunt diminetile de vara pline de o caldura noua si de sperante noi , caci ele au ramas in mine .

e .......

e nopate si e cald, iar din departare aud cum cineva canta la o taverna de peste drum . ma intreb ce incearca sa cante. e tot mai usor cantat un vers in nopatea care ma sufoca , si il aud din ce in ce mai incet , privirea mi s-a golit de tot , iar oameni care trec prin piata sunt aiurea ... stau si ii privesc dar nu imi spun nimic , nici nu ii mai privesc ... raman in golul care e creat de vid si astept dar nu stiu ce astept?

cald

e cald
mult prea cald
iar aerul apasa din ce in ce mai tare

fara..

in jur e un infinit albastru
un alb ce se naste din mare
un praf ce umple aerul
scari ce urca aiurea
mult prea sus
sau
mult prea jos
pietre asezate in ordinea
pe care nimeni nu a facut-o
sarea care a ramas pe mine
imi zgarie pielea
soarele apune incet
si valurile nu mai inceteaza
din obisnuitul lor ....