nisip..purtat

mie dor de linistea din crang...de nisipul din papucii si de cel ce trece printre degete atunci cand dupa mult timp iti afunzi picioarele in nisipul udat de apa sarata a marii. de stropii mari cand iti stropesc picioarele..mana..fata .. de zgomotul trist al vietii..al valurilor de stanci...de stancile ude, de luna ce lumineaza plaja ..de linistea ei inainte de a fi ziua. stand langa un cort .. vantul umplînd de nisip hainele si parul, atingand fata cu nisipul purtat... de frigul ce incet se lasa .. de sunetul pe care il scoate tacerea atunci cand vantul nu mai bate...

acum.

sunt din ce in ce mai putin inteleasa si poate pentru ca ma afund prea adanc in detalii sau nu las preajama sa ma cuprinda... sunt mai pustie ca niciodata .. si in jur un nebun mai nebun ca ieri ...
am inceput inconstient sa ma retrag incet, asa incep sa pierd incet, incet simtul lucrurilor... nepasarea isi face locul prin preajma... las timpul sa treaca .. si totul incepe sa fie aiurea... mi se cuvine tacerea si lipsa ei, si mi se cuvine golul si nici o limita.

acum sunt mai departe ca niciodata... si intr-un gand incerc sa gasec o cale printre lucruri .. dar la fel ca de obicei cu gesturi imprudente si lipsa unei stiinte de sine ma face sa calc gresit ...
am lasat prea usor usi deschise .. am deschis prea multe sau prea putine usi, si am sters limite dintre noi .

acum mi-e cel mai rau si cel mai bine ... si limite aiurea lovesc in mine...

februarie 17

3 in 1 in oglinda de plastic

aberatiiiiiii :::::::::::::::::::::::::::::::::::

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::aberati

demential

de ce fuge timpul asta ca un nebun???

sa ii spuna cineva sa isi puna ceva timp deoparte ::::

din vama

fericirea este ceva care nu se atinge niciodata
dar.... in cautarea ei merita sa alergi toata viata

prin ...lumina

hai sa ne pierdem prin lumina din jur si sa nu stam deloc in umbra...
sa ne privim in fata si sa ne spunem pe nume.. nu ca ar fi de ajuns sa ne auzim atunci cu adevarat ... si ne-ar fi mai usor sa zambim mai simplu.. sa ne plimbam aiurea si picioarele sa ni se ude de la roua de pe iarba .. si sa nu ne oprim deloc... nu e nevoie sa alergi pentru ca sunt in lumina din jurul tau ...

''cand ma gandeam unde anume sa merg nu ma asteptam sa ma duc undeva.. nici prin gand ... si asa am ajuns unde am calcat in picioare prea multe nimicuri aiurea''



si in final un zambet intr-un colt al gurii mi-a ramas

e ca... de cele mai multe ori am cele mai interesante discutii la colt de strada ... si atunci ne apuca filozofia vietii despre viata, despre noi ....
filozofia vietii depre mine e ca de multe ori uit pur si simplu sa spun ce gandesc si imi ramane in minte vorbele de la coltul strazii .. si incep sa picure din nou in mintea mea in zilele care urmeaza .... si desi nu spun si nici nu am spus tot ce aveam de spus ... mai astept o noua discutie la colt de strada sa ne intalnim din nou cu filozofia vietii ...

si vine primavara ...