mai e ...

mai e un minut si va trece si azi .. imi aduc aminte ca am mai scris despre asta.. acum a trecut si e la fel ca inainte si totusi trecem tot timpul in felul asta
...

drum ...

sunt pe un drum .. afara e noapte iar soseaua e marginita de copacii ... merg inspre ceva si in fata vad numai linia alba din mijlocul drumului .... ba e cald ba e frig .... e incomod ... si nu se schimba nimic ... am ajuns ...am coborat si afara frigul ma ingheta... dar tot trebuie sa mai merg ...vantul imi bate din fata ... sunt mult prea obosita si somnoroasa sa mai merg ....
vreau sa ma opresc dar ... vreau sa stau

dar unde?????????????????????????????????????????????????????????? sau unde ???????

imi plac ...

imi plac diminetile de vara .. cand mai persista frigul dar totusi vine de undeva o caldura ... si imi place cand ma trezesc atat de devreme sa stau sa ascult in jur linistea ... si poate un fum de tigara sa ma faca sa respir mai greu iar mirosul unei cafele sa imi dezmorteasca gandurile si visurile din noapte .... iar eu privesc in zare ...

... gand

gandeste-te la mine atunci cand nu sunt langa tine, si aduti aminte de mine .. cand stateam si iti povesteam.. si radeam impreuna din orice ... si ne gandeam sa mergem undeva departe impreuna ... si sa ne descoperim incet...

... si atunci cand priveam trecand prin fata noastra viata atat de garbita ... si radeam impreuna de ea ...

acum ma intreb cine rade .. ea sau noi

poate numa tu ... sau poate numai eu

nu fi trist .. sunt undeva unde nici eu nu stiu .. nu stiu ...

la noche ...

e atat de bine cand stai si mananci nuci noi , cand stai sa le decojesti sa mananci numai miezul si sa te asiguri ca indepartezi membrana care ii da un gust amar.. cauti sa fie buna si dulce ... si alba si crocanta..

cand ajungi cateodata acasa tarziu , si patrunzi prima data intr-un hol fara lumina , si deschizi usa incet , atat de incet incat vrei sa nu scartie , si a naibi parca atunci scartie tot mai tare de vrea sa trezeasca locatarii blocului in care stai ...

patrunzi inauntru ca un intrus si te intrebi de cate ori o vei mai face la fel .. tot tarziu.. tot intuneric...

inchizi usa cu cheia si te straduiesti sa nu faci prea mult zgomot , dar nu iti reuseste ... si te intrebi daca cineva e treaz si te-a auzit...

dar apoi spui in gand .." ce cacat, de data asta nu imi pasa , sa ma auda !"

si ti se fac o foame nebuna dupa ceva bun

mergi in bucatarie , deschizi frigiderul si il inchizi la loc , nu e nimic care sa iti faca cu ochiul...

te hotarasti sa iti faci un ceai .. dar te plicisesti

prea repede trece timpul

a mai trecut o zi !!

Opinii Haideti sa haidem:fericirea de a fi multumit (Razvan Exarhu)

Fericirea de a fi multumit s-ar traduce astazi prin fericirea de a nu suferi. Ridicat la absurd, e ca si cum ai fi singurul supravietuitor al apocalipsei si ai fi mai degraba multumit ca ai scapat cu viata.Multumirea, mica satisfactie sunt un fel de hamburger cu cartofi prajiti, comparativ cu fericirea reprezentata, sa zicem, de niste pulpe de berbecut cu vin pelin.Dar asta e, sigur, o chestiune de gust. Nu e niciun mister ca dresajul zilnic atomizeaza frenetic suprafetele de bucurie la care are dreptul omenirea: o casa mica, o masina din ce in ce mai mica, o mica familie, micile satisfactii.Dreptul natural se restrange, trebuie sa ne inghesuim putin ca sa avem amintiri frumoase. Ba chiar sunt din ce in ce mai multi entuziasti gata sa pustiasca totul in calea lor ca sa aiba si ei un loc sa fumeze o tigara si sa faca un gratar.
Am descoperit o carte prevenitor apocaliptica, scrisa de un laureat al Premiului Nobel pentru medicina si fiziologie, Konrad Lorenz, intitulata: "Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate" (Ed. Humanitas).Aici, inlocuirea intensitatii bucuriei cu plictisul, moleseala, uniformitatea si, mai ales, lupta zilnica impotriva oricarei forme de neplacere sunt descrise ca: Moartea termica a simturilor. Racirea lumii se petrece in tacere, la adapostul incalzirii globale.E aproape inspaimantator sa observi cat de complicat, cat de laborios, extenuant si aseptic a devenit procesul la capatul caruia ne asteapta bucuria.Se povesteste in carte despre experimentele la care au participat niste tineri plictisiti si ispititi de gandul sinuciderii. Un medic inspirat le-a oferit ocazia de a salva oameni de la inec si asa a reusit sa-i vindece si sa-i aduca inapoi in lume.Pare un act gratuit, care reia la o scara mult mai intensa si periculoasa ideea din "De veghe in lanul de secara", unde un pusti dezechilibrat isi gasea sensul in lume imaginandu-si ca sta la marginea unei prapastii, intr-un camp de secara si are grija ca niciun copil sa nu cada.E oricum mult mai simplu sa apesi pe buton si sa chemi Salvarea sau pompierii sau si mai simplu e sa eviti din rasputeri intalnirea cu sentimente sau oameni ce-ti modifica amortirea in care te-ai instalat atat de confortabil.Dupa cum usor se observa, oamenii fac acelasi lucru, indiferent de locul in care se afla - isi apara cu indarjire dreptul la indiferenta si se aseptizeaza cat pot.Au garduri mari, nu se privesc in ochi cand vorbesc, cred ca e bine sa fie totul uniform betonat si delimitat de unghiuri drepte, taie copacii, darama casele vechi si iau multe medicamente ca sa fie si mai fericiti decat vecinii lor care iau medicamente mai ieftine.Nu e un rechizitoriu, e doar putin intristator ca gesturile gratuite, dar nu lipsite de sens, se retrag incetisor dintre noi. Daca te bucuri ca privesti o floare zice lumea ca esti tampit, daca nu costa mult, esti lipsit de imaginatie si de multe altele, infinit mai grave.Nimeni nu spune nimic daca te vede gros imbracat in miezul verii sau in sandale cu toc pe munte, pentru ca toti stiu ce placere te cuprinde atunci cand iti scoti vestuta de lana la 40 de grade la umbra si ramai ca Prometeus, in sandale, pe stancile unde doar vulturii se avanta. De-asta spuneam ca unii sunt fericiti si sa fie multumiti, e deja suficient.E buna si fericirea, dar nici nu trebuie exagerat. Ba chiar cred ca multe suflete omenesti incep sa incerce sentimente de bucurie pentru ca nu i-a amendat politia, pentru ca nu au prins coada la administratia financiara, pentru ca apar la televizor sau pentru ca nu le cade parul cum le cadea.Adica se bucura foarte tare in sinea lor ca nu li se intampla ceva rau, chiar si atunci cand nimic nu se poate intampla. Absenta suferintei, a neplacerii e o mare sursa de satisfactii si un debut pentru o forma generala de perversiune.Pomenea autorul cartii citate mai devreme o gluma veche austriaca, din popor, care explica intr-un fel si inchide in concluzie fericirea de a nu fi nefericit. Spune asa: Azi o sa-i fac o bucurie cainelui meu. Ii trag o mama de bataie si apoi ma opresc.
Evenimentul Zilei, Razvan Exarhu, 27 mai 2006

dintr-un....

1. imi place kurtos-kalacs
2. imi plac baieti cu parul lung/rock-eriiiii
3. am zburat peste ocean
4.stiu sa merg cu bicicleta
5.mi se face rau cand vad sange
6.am intrat cu piciorul intr-un gard
7.m-am ars pe spate

??????????????

...

privesc absenta la ce e in jur. ma gandesc ca eu gresesc , dar nimic nu trezeste ceva in mine. Incep sa cred ca nu e loc de mine, dar nu mai stiu de cine depinde. sunt ... eu ...de ce?

cat mai e...

... nevoie de mine ... si unde va fi nevoie de mine ... ma intreb unde? si cand mi se va simti lipsa si cand mi se va spune ca nu mai sunt eu cea care rade din nimicuri si cand nu voi mai sta sa uit de mine, sa nu mai gandesc si sa nu mai privesc in gol...
cat mai e ... pana nu voi mai astepta ... cat mai e pana nu voi mai gresi , pana nu voi mai pierde ... cat mai e pana voi pleca din nou ... cat mai e pana voi rade din nou... cat mai e pana cand va fi din nou zi si va fi din nou un nou ...
mai e timp? mai e vreme ? inca mai e zi? inca mai e cald? inca mai ploua?
inca mai sunt eu? inca mai astept?
inca ce.....

iubesc!

iubesc sau cel putin asa cred ... iubesc timpul care mi-a dat timp, si iarba care e verde si aerul din jur si lacurile sarate care se invaluresc la vantul care bate deasupra lor ... iubesc vantul care adie deasupra mea si imi atinge fata ... iubesc un cantec ce e cantat la chitara ... iubesc

din nou azi!

azi... azi m-am intors din nou acasa si simt cum imi vine sa plec din nou departe ... ma intreb de ce nu ma mai simt acasa ca acasa .... de ce ma simt ciudat, si nu imi gasesc locul .. ceea ce e in jur pare asa lipsit de viata si minut dupa minut simt ca respiratia mi se ingreuneaza ... nici somn nu mai am ... vreau sa plec si simt ca trebuie sa plec ... nu stiu cat va trece ... si cat va trece ... parca viata mea e facuta doar din drumuri ...cred ca am sa traiesc pe drumuri si niciodata nu imi voi mai gasi casa ... trebuie sa plec...