acum.

sunt din ce in ce mai putin inteleasa si poate pentru ca ma afund prea adanc in detalii sau nu las preajama sa ma cuprinda... sunt mai pustie ca niciodata .. si in jur un nebun mai nebun ca ieri ...
am inceput inconstient sa ma retrag incet, asa incep sa pierd incet, incet simtul lucrurilor... nepasarea isi face locul prin preajma... las timpul sa treaca .. si totul incepe sa fie aiurea... mi se cuvine tacerea si lipsa ei, si mi se cuvine golul si nici o limita.

acum sunt mai departe ca niciodata... si intr-un gand incerc sa gasec o cale printre lucruri .. dar la fel ca de obicei cu gesturi imprudente si lipsa unei stiinte de sine ma face sa calc gresit ...
am lasat prea usor usi deschise .. am deschis prea multe sau prea putine usi, si am sters limite dintre noi .

acum mi-e cel mai rau si cel mai bine ... si limite aiurea lovesc in mine...