frunze

simt ca locul meu nu mai e aici , si oricat de mult as vrea sa fiu aici, eu sunt departe .
Privesc in jur si ma uit la padurea verde de afara , cum acopera muntii , si dau forma unui corp de femeie , ce doarme acoperit de frunze. pe coaspa nuda raze de soare cad din cer, iar umarul e intors si ridicat spre cer.
poate ca sunt chair eu acea persoana si nu stiu cand am fost acolo, caci padurea imi pastreaza urma .
frunzele nu imi mai sunt de ajuns , iar de mine nu mai e loc, toul imi tradeaza prezenta trecuta , simt cum totul a devenit dintr-o dat usor , si simt cum din mine frunze cad iar o parte sunt in vant, si nu mai sunt eu...